Recent adăugate
Vei fi condamnat pe viata la dragoste necondiționată, cu o conditie: sa fi stăpânul unui câine!
Marian Stoica
Adăugat de Marian Stoica
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fratele mai mare II
Îmi ia din casă bucuria,
Îmi ia și dor, și libertate,
Îmi ia toți codrii și câmpia
Și-mi lasă... dragostea de frate!
epigramă de Gheorghe Bâlici
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Funcții exponențiale
Firișoare de nisip aduse de valuri pe plajă.
Stoluri de păsări schimbând direcțiile de zbor
Fără niciun incident...
Noi, oamenii, spunem că știm, dar adevărul e că nu știm.
Soția mea jură că asta nu-i nicidecum ceva important.
Asta mă face să cred că ea știe...
poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum cad frunzele
"Vă voi povesti cum cad frunzele toamna târziu,"
Le-a spus copiilor săi Arborele cel Mare:
"Sunteți somnoroși, micuților Brun și-Auriu,
Da, scumpă Roșioară, somnoroși. Prin urmare,
A venit timpul să mergeți la culcare."
"Ah!" implora, prostuță, fiecare frunză îmbufnată;
"Vrem să mai zăbovim, s-ascultăm bondari melodici;
Ia aminte de mâhnirea noastră, iubite Tată!
E-așa plăcut în aceste zile, din ce în ce mai mici,
Iar noi, noi nu vrem să plecăm de aici."
Astfel că, fericite pentru încă o zi,
Frunzulițele s-au agățat strâns de marele Copac
Și cu rumeni obrăjori au valsat, mii și mii,
Răsucind-se în șuierul vântului buiac,
Glumind și hârjonind-se după bunul lor plac.
"Poate că marele Copac se va-ndura și ne va da pace,
Și poate vom rămâne aici până la primăvară
[...] Citește tot
poezie de Susan Coolidge, 1835 - 1905, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mansfield, Ohio
Ea m-a consolat,
chiar dacă fusesem orb
și nu-i observasem sânii altruiști.
Bun de nimic
cum eram,
ea avea încă grijă de mine
hrănindu-mi apetitul insațiabil,
foamea mea de atenție;
sfârcurile ei plinuțe
umpleau despicătura bărbiei mele.
Potrivire perfectă: două imperfecțiuni
ivite din dorința maladivă
de a se simți iubite.
poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gloria celui plecat
Ploi ca-n minunea
din vis cad deasupră-mi
sunt ierbi albastre
pe fruntea care lumină
cere odihnitoarea îmi scrie numele
pe fruntea veacului
aceasta e gloria
străină e ea de iubirea mea
și a părinților mei
dar e credință ea
și nu are moarte
cade asupra mea
ca mana celestă.
poezie de Corneliu Popel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești, sunt!
Ești,
fără să-ți invoc ființa.
Îmi locuiești sufletul
cu plinătatea inimii tale,
curățindu-i ungherele prăfuite.
Sunt,
fără să-mi știi visele.
Îmi respir fericirea
sărutându-ți pașii rătăciți
prin inima mea.
Ești,
fără să număr clipele.
Îmi dăruiești infinitul
temerilor tale cele mai ascunse,
să le pastrez sub pernă.
Sunt,
fără să-ți rănesc zborul.
Iți ocrotesc chipul
privindu-ți obrajii istoviți
de săruturile mele.
[...] Citește tot
poezie de Emilia Barari
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dă-mi mamă povața ta
Pentru ce-am greșit în viață
te chem mamă lângă mine.
Te chem ca să-mi dai povață,
orice lucru să-l fac bine.
Să mă-înveți cum să vorbesc,
cum să pun osul la muncă.
Cum pe oameni să-i iubesc,
fără să aștept poruncă.
În lume cum să mă port,
cum respectul să-mi câștig.
Cum să am în viață rost,
greutăți cum să înving.
Tot de-acolo, de departe,
să-mi trimiți mamă, te rog,
Din inima ta doar o parte
de iubire. Atâta tot.
Pe raza stelelor din noapte
sfatul tău vreau să-l primesc,
Să le fac bine pe toate,
și fericit vreau să trăiesc.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2024)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lusiada (extras)
Arme și Eroi de pe-ale Lisabonei țărmuri plutind
Pe Mări care niciodată alte vele n-au văzut,
Dincolo de Ceylon-ul înmiresmat de mirodenii,
Înălțându-și codrii deasupra unui ocean necunoscut
Cu dibăcie zeiască și-au tăiat drum
Spre ținuturile de basm ale soarelui răsare:
Câte bătălii au dus, câte talazuri și pericole-au sfidat,
Ce glorios imperiu-a născut truda lor roditoare!
Deajuns cu poveștile despre grecul cel viclean*,
Despre meleagurile bătute și peripețiile-i îngrozitoare,
Despre refugiații de la Troia și epopeea pribegiei lor**,
Despre ce furtuni și stânci au înfruntat pe mare
Nu mai slăviți atât Roma-n numele împăratului Traian,
Nici cuceririle estice-ale lui Alexandru Macedon;
Un erou mai nobil se cere azi cântat
Decât orice alt erou c-un mai eminent blazon:
Vasco da Gama***, cel care-a supus și mare și ocean,
Și-a cărui sabie-a luminat imperiul lusitan.
[...] Citește tot
poezie de Luís Vaz de Camões, 1524 - 1580, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inima mea-i istovită
Inima mea-i istovită, a alergat atâta drum după tine, zi și noapte,
Scrutând azimut după azimut,
N-ar trebui ca azi să ne-ndreptăm agale către casă revăzând toate
Lucrurile pe lângă care am trecut?
Spre casă... seara, pe drumuri liniștite, sub cerul calm, opalescent,
Fără cuvinte, neîncercând să mă convingi, să te conving.
Tu privindu-mă intens în ochi pentru un moment,
Când poți suporta să te ating.
Dar mâine, nu. Puterile mi le-am pierdut pe toate;
Deși vei arăta ca și-altădată,-n acea clipită
S-ar putea să fie mai ispititoare fața Iubirii mele moarte
Așa cum inima ta vede asta întorcând-se pe-aceeași cale, liniștită;
Inima mea-i istovită.
poezie de Charlotte Mary Mew, 1869-1928, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!